Ninge ca in povesti si aerul racoros miroase a sarbatoare. Altfel nici ca se poate. Cu astfel de ierni au crescut si au trait bunicii si parintii nostri. Noi, generatia tanara, am avut parte mai rar de asemanea minunatii. Intr-un secol al exagerarilor, si natura exagereaza: transforma vara in parjol sau in prapad de ploi, toamnele sunt mai degraba veri tarzii, iar iernile saracacioase, ca si o pedeapsa pentru rautatea unor oameni care se pare ca nu merita sa se bucure de puritatea fulgilor. Ei bine, in acest an, Dumnezeu a ales sa ne bucure o data in plus: cu mic cu mare privim tacuti, pe fereastra, dansul miraculos si splendid al zapezii.
Da, la Humor ninge dumnezeieste. Peisajul, desprins dintr-un tablou al altor vremuri, respira calm sub puful moale. Pe o asa vreme, nu putem sta indiferenti: cei mai mici dintre noi, injgheaba nerabdatori sania si aluneca spre incantarea celor mai mari, care privesc cu sufletul reintors la varsta de aur. Batranii, cu dureri de spate si cu manusi crosetate demult, cu caciuli de blana mari, ies sfiosi sa se bucure inca o data de iarna.
Si pentru ca in scurt timp vor sosi si sarbatorile, toti ne dorim sa daruim din bagajul Mosului (pe care it pregatim de ceva timp, doar avem un an la dispozitie) cat mai multe surprize: cele mai multe dintre ele se gasesc stilat aranjate in vitrine, cu sclipiciul si stralucirea de sarbatoare; altele insa, astepata tacute in sufletul nostru ziua in care Daruim ce avem mai de pret. Si minunea nu intarzaie sa apara: darul oferit nu ne saraceste, nu ne lasa fara el, ci dimpotriva sporeste, spre bucuria cat mai multora.
Sub stresinile tacute, la tara, acolo uncle, vorba poetului “s-a nascut vesnicia”, sagetile de gheata picura, la amiaza, stropi de viata. Gospodinele deshid rafturile pline de pungi cu faina, strang ouale pentru cozonac, ascund prin locuri nebanuite cadourile visate de cei dragi. Cozonacii vor fi, nu peste mult timp pe masa, aburinzi, langa o ceasca de lapte fierbinte. Colinde rasuna in case, ca un legamant intre pamant si cer.
La oras, unde oamenii grabiti prin traficul infernal, uita sa asculte fosnetul ninsorii, colindul, bradul si Sarbatoarea au devenit mai degraba comerciale. Sta in putinta fiecaruia sa faca din Craciun si Anul Nou un eveniment special, de trait mai mult cu inima. Magazinele se intrec in decoratiuni din cele mai frumoase. Noaptea insa, orasul este ca un fel de rege incoronat: pe langa zapada, miile de becuri multicolore lumineaza feeric peste lume. E o colinda de lumina ce se canta pentru preamarire, pentru speranta. E o rugaciune de multumire pentru tot. Cine cauta calmul inceputurilor de lume se cuibareste din nou pe soba bunicilor sau se plimba alene pe uliti troienite. Cine vrea forfota si nou merge in orase, la cafenele in care miroase a scortisoara si pe strazi impodobite cu ghirlande .
Iti doresc sa faci alegerea potrivita sufletului tau . lar daca, din unele pricini nu ajungi unde iti doresti, fa o calatorie imaginara, cu un album de fotografii. Rasfoieste curajos sertarele si cauta felicitarile si urarile din anii trecuti. Sau, mai bine, fa o plimbare pana la librarie, cumpara felicitarile de sarbatoare si nu ezita: trimite la toti cunoscutii, fara sa faci diferenta. Nici nu ai idee cat de mult bucura o urare adevarata, nu una virtuala, scrisa in graba pe un monitor lipsit de viata. Bucura si vei avea bucurii! Daruieste si vei primi! Zambeste si vei simti magia . Poate darul nu ti se va intoarce in aceeasi zi, dar ai incredere! Va veni, poate, cand te astepti mai putin.
Asa ca, casele, deschide portile Ajunului, deschide portile raiului din inima ta si lasa Nasterea Mantuitorului sa te tamaduiasca. In tot acest peisaj, rugaciunea sa iti fie colinda, miros de tamaie ce se ridica din ieslea sufletului tau pentru Regele lumii. Sarbatori binecuvantate!
)
