cu intarziere … de dragobete… si cu anticipatie.. de ziua femeii…

IEŞI SOARE, IEŞI

Ah, din cămaşa ta

Foşnind ca frunzarele

Trupul tău gol ieşea

Ca din nouri soarele.

Ieşi, soare, ieşi

Că ţi-oi da cireşi!…

Erai umedă ca un culbec,

Frumoasă  şi umbra-ţi era,

Incât vroiam să mă plec

Să-i spun la ureche ceva.

Melc-melc,

Codobelc!…

VREAU SĂ TE VĂD

- Vreau să te văd, femeie,

Sau vino să mă vezi,

Mi-e dor de iarba crudă

A ochilor tăi verzi.

De-a tale negre gene

Ce tremură uşor

Ca aburul de ploaie

Deasupra codrilor.

- Vreau să te văd, bărbate,

Sau vino sa mă vezi,

E timpul coasei, iată,

În ochii mei cei verzi.

Coseşte, hai – ca iarba,

Cu rouă şi cu stea,

Mai deasă şi mai verde

Să crească-n urma ta.

A, IUBITE, A

-A, iubite, a,

Mai spune-mi ceva,

Că mi-i drag să-mi spui

Ce nu ştiu, drag pui,

Că mi-i drag să-ascult

De dragoste mult,

Haide, spune-mi cum se

Iubesc păsările.

- O, iubito, o,

Cred că tot ca noi:

Copacii bătrâni

Acasă rămân

Ca niste bunici

Cu puii cei mici

Care-n braţe -i leagănă

Până-i frunza galbenă

Pe urmă bat vântoasele,

Şi nu-i nici o pasăre,

Pe urmă le cad foile,

Se-nvelesc cu ploile.

Pe urma îi dor crengile

Şi n-au ce să legene.

Cu dedicaţie tuturor fetelor si femeilor din lume, ce am fi noi barbaţii fara voi??

P.S. In amintirea celui ce a fost un mare poet si mai ales un mare roman, Grigore Vieru.

Grea cruce sa iubesti pe unii.

Dar tu – ce simpla! De-nteleg

Secretul frumusetii tale,

Enigma vietii o dezleg.

S-aude, primavara, fosnet

De adevaruri, cum razbat.

Ca aerul iti e-ntelesul,

Ca el de dezinteresat.

Freamatul viselor s-ude

Atunci – si parca le si vezi.

In randul marilor temeiuri,

Tu, precum aerul, te-asezi.

Usor e: te trezesi, din suflet

Zvarli pleava vorbei, vechi cusururi,

Curat s-o duci de-aici-nainte,

Sa nu te mai manjesti de-a pururi.

Boris Pasternak, Grea cruce sa iubesti pe unii…

Avatar

Când stai, răpit de visuri, în seara-nsângerată

De toamnă, lângă mine, şi gândul tău l-ascult,

El o poveste-mi spune de-o ţară depărtată -

Povestea lui trăită în vremea de demult.

O, da, erai amicul lui Phidias odată,

Şi compunând o odă mergeai încet-încet

Spre casa lui cea albă de artă-nfrigurată,

Iar eu eram o sclavă venită din Milet.

Era aceeaşi seară de toamnă-nsângerată,

Să te privesc rămas-am pierdută-n colţ de drum,

Iar ochii tăi pe ochii-mi s-au pironit deodată

Şi mi-ai surâs atuncea surâsul tău de-acum.

Din volumul “Flori de flăcări”, 1923, Mia Frollo