Pun pariu ca nu va prindeti care Ovidiu… 
M-am trezit azi, am stat si-am cugetat si mi-am dat seama ca realmente, nu am nimic de facut … (bine, as avea eu de facut un proiect pentru scoala.. dar nu acum… este timp si la anu’). Ce sa fac, ce sa fac…. apoi mi-am adus aminte de Ovidiu, vechiul meu prieten pe care nu l-am mai vazut… de ani cred ca nu m-am mai intalnit cu el… mai exact de vreo 5 ani 
… Asa ca am luat orasul la colindat, si nu dupa mult, l-am gasit… acolo unde stiam ca-l gasesc de obicei… era intr-un magazin, rezemat nostalgic de un raft, blond, cu ochii verzi, resemnat si trist… avea o lacrima in ochi… iar tristetea lui il apasa ca o piatra de moara de mai bine de doua mii de ani… era singur exilatul.
Eu de la distanta… Ovidiu!! hai cu mine… m-a zarit si pentru o clipa ochii lui s-au luminat iar in coltul gurii i s-a aninat un zambet trist… s-a bucurat exilatul sa-si vada prietenul vechi… si l-am luat acasa… si-am inceput sa vorbim …. si din vorba in vorba mi-a povestit exilatul ce dor de-acasa il apasa.. si mi l-a povestit in versuri lungi… antice… si-acuma tot cu Ovidiu stau de vorba … caci cine stie… poate vor trece iar 5 ani pana-mi voi aduce aminte de el…
Cine s-ar fi gandit ca eu, Ursu, voi avea onoarea sa stau de vorba cu exilatul… in penultima zi a fatidicului an 2007 !?! ….
P.S. Cei care vor sa-l vada pe Ovidiu… sa se grabeasca … inca ii mai pot vedea portretul la orice magazin pe raft…. luati-l acasa… se va bucura… si ca rasplata ca l-ati ascultat, va va indulci mult singuratatea…..
P.P.S. aaa … era sa uit … mi-a povestit Ovidiu cum a stat de vorba cu doamna Calinescu si cu sotul ei, pe care tot Ovidiu il cheama…. dupa ce l-au luat pe sus din magazin niste nebuni frumosi din 12A…..
