Pun pariu ca nu va prindeti care Ovidiu…

M-am trezit azi, am stat si-am cugetat si mi-am dat seama ca realmente, nu am nimic de facut … (bine, as avea eu de facut un proiect pentru scoala.. dar nu acum… este timp si la anu’). Ce sa fac, ce sa fac…. apoi mi-am adus aminte de Ovidiu, vechiul meu prieten pe care nu l-am mai vazut… de ani cred ca nu m-am mai intalnit cu el… mai exact de vreo 5 ani … Asa ca am luat orasul la colindat, si nu dupa mult, l-am gasit… acolo unde stiam ca-l gasesc de obicei… era intr-un magazin, rezemat nostalgic de un raft, blond, cu ochii verzi, resemnat si trist… avea o lacrima in ochi… iar tristetea lui il apasa ca o piatra de moara de mai bine de doua mii de ani… era singur exilatul.

Eu de la distanta… Ovidiu!! hai cu mine… m-a zarit si pentru o clipa ochii lui s-au luminat iar in coltul gurii i s-a aninat un zambet trist… s-a bucurat exilatul sa-si vada prietenul vechi… si l-am luat acasa… si-am inceput sa vorbim …. si din vorba in vorba mi-a povestit exilatul ce dor de-acasa il apasa.. si mi l-a povestit in versuri lungi… antice… si-acuma tot cu Ovidiu stau de vorba … caci cine stie… poate vor trece iar 5 ani pana-mi voi aduce aminte de el…

Cine s-ar fi gandit ca eu, Ursu, voi avea onoarea sa stau de vorba cu exilatul… in penultima zi a fatidicului an 2007 !?! ….

P.S. Cei care vor sa-l vada pe Ovidiu… sa se grabeasca … inca ii mai pot vedea portretul la orice magazin pe raft…. luati-l acasa… se va bucura… si ca rasplata ca l-ati ascultat, va va indulci mult singuratatea…..

P.P.S. aaa … era sa uit … mi-a povestit Ovidiu cum a stat de vorba cu doamna Calinescu si cu sotul ei, pe care tot Ovidiu il cheama…. dupa ce l-au luat pe sus din magazin niste nebuni frumosi din 12A…..

Daca tot se incheie anul 2007, hai sa fac si eu o statistica(ca vad ca tot sunt “la moda” :P)… dar nu orice fel de statistica… ci una a celor mai ciudate recorduri inregistrate in Guiness Book…

Toate recordurile mondiale sunt inregistrate si premiate cu Guiness World Record. Aici se afla recorduri de la cele mai populare pana la cele mai ciudate. Insa un record este un lucru deosebit, iar cel care l-a stabilit va avea onoarea de a intra in istorie odata cu semnatura sa din Cartea Recordurilor.

Iata un top al celor mai ciudate si amuzante recorduri inregistrate de-a lungul timpului:

1.Cel mai scump W.C. din lume

Se stie despre barbati ca isi pot rezolva nevoile fiziologice cu usurinta: in padure, pe marginea drumului sau intr-o toaleta nu tocmai primitoare. Insa cu siguranta nimeni ar refuza ocazia de a folosi un W.C. realizat integral din aur. In anul 2001 Lam Sai-Wing, un bijutier din Honk Kong s-a gandit sa construiasca un W.C. din aur masiv. Piesa este evaluata la 3.5 miloane de dolari. Este o investitie paradoxala din moment ce esti dispus sa arunci banii „in W.C.”

 2. Cea mai lunga calatorie cu masina

Unii oameni intampina probleme cand vine vorba de drumurile lungi cu masina. Pozitia nu tocmai confortabila, sepentinele si amorteala sunt cateva motive pentru care calatoriile “interminabile” nu sunt tocmai o placere. Insa aceste lucru se pare ca nu i-au deranjat pe Emil si Liliana Schmid, un cuplu din Elvetia. Acestia au plecat in anul 1984 intr-o calatorie in jurul lumii. Timp de 18 ani au folosit aceeasi masina, o Toyota Land Cruiser din 1982. Au trecut prin 131 de tari si au parcurs mai mult de 316.000 km. Calatoria era initial planificata pentru perioada de 1 an.

3 . Cea mai mare greutate tinuta in echilibru pe cap

Exista oameni fascinati de lucruri bizare. O ciudatenie poate fi considerata si obiceiul de a incerca sa tii in echilibru pe cap diverse lucruri. John Evans a dus totul la extrem si a incercat acest lucru cu o greutate foarte mare, mai exact 101 caramizi cantarind in total 189.41 kilograme. A rezistat 10 secunde, indeajuns pentru a ajunge in faimoasa carte. Londonezul mai detine recorduri de acest tip, fiind singurul care a reusit sa tina in echilibru pe cap o masina.

 4. Cel mai rapid bautor de ketchup

Gusturile nu se discuta. Fiecare e liber sa manance ceea ce ii place, asa ca urmatorul detinator al unui record nu trebuie judecat. Dustin Phillips din California este cel mai rapid bautor de ketchup. Acesta a reusit sa bea o sticla cu ketchup in doar 33 de secunde.

5. Cea mai zgomotoasa eructatie

Aceasta practica nu se inscrie deloc in Codul Bunelor Maniere, dar se inscrie in Cartea Recordurilor. Britanicul Paul Hunn poate ragai astfel incat sunetul sa atinga 118.1 decibeli!! Adica echivalentul sunetului pe care il produce un avion la decolare. Din pacate, Paul nu reuseste de fiecare data sa ajunga la aceasta valoare. Dar cu siguranta se antreneaza.

6. Cel mai mare Dans al Puiului

Pe 1 septembrie 1996, in localitatea Canfield County Fair din Statele Unite, brusc 72.000 de persoane au inceput sa danseze in acelasi timp un dans ciudat in care acestia imitau puii de gaina. Aici, dansul este traditional pentru nunti si alte petreceri.

7. Cel mai lung sarut

Am pastrat pentru sfarsit cel mai dulce record. Tu cat timp acorzi zilnic pentru a-ti saruta prietena? O ora? Poate 2? Un cuplu a reusit performanta sa isi tina buzele lipite pentru o perioada de 30 de ore si 45 de minute. Recordul a fost stabilit in aprilie 1999 la Tel Aviv.

Doamne, mare e gradina ta…. sau nu???

P.S. Sursa a fost evident The Guinees Book si ceva site-uri de pe net… asta ca sa nu ma acuze nimeni de plagiat….

    Nu sunt in stare sa exprim in acest moment ceea ce traiesc… cel putin nu cu cuvintele mele… de aceea (cu riscul de a parea plagiat…) voi lasa locul unui mare si regretat poet al literaturii romane… nu atat de celebru prin propriile creatii, cat prin marele interpret ce i-a pus in valoare una dintre poezii…Si ca sa n-o mai lungesc mult, va las sa decideti voi ce anume imi sfasie inima in acest moment… of, noaptea asta si singuratatea mi-au adus pe buze un singur vers “I-atata noapte si uitare…” dar sa va las pe voi sa trageti concluziile…

LUMINA LINA

               de IOAN ALEXANDRU

Lumină lină lini lumini
Răsar din codrii mari de crini
Lumină lină cuib de ceară
Scorburi cu miere milenară

De dincolo de luni venind
Si niciodată poposind
Un răsărit ce nu se mai termină
Lumină lină din lumină lină

Cine te-aşteaptă te iubeşte
Iubindu-te nădăjduieşte
Căci într-o zi lumină lină
Vei răsării la noi deplină
Cine primeşte să te creadă
Trei oameni vor venii sa-l vadă

Lumină lină lini lumini
Răsari din codrii mari de crini
I-atâta noapte şi uitare
Si lumile au pierit în zare
Au mai rămas din veghea lor
Luminile luminilor

Lumină lină lini lumini
Înstrăinându-i pe străini
Lumină lină, nuntă leac
Tămăduind veac după veac
Cel întristat şi sărăcit
Cel plâns şi cel nedreptăţit
Si pelerinul însetat
In vatra ta au înnoptat
Lumină lină leac divin
Încununându-l pe străin
Deasupra stinsului pământ
Lumină lină Logos sfânt.

Si daca nu v-am convins puteti sa si ascultati versurile ….

Imi plange sufletul….  

Ninge ca in povesti si aerul racoros miroase a sarbatoare. Altfel nici ca se poate. Cu astfel de ierni au crescut si au trait bunicii si parintii nostri. Noi, generatia tanara, am avut parte mai rar de asemanea minunatii. Intr-un secol al exagerarilor, si natura exagereaza: transforma vara in parjol sau in prapad de ploi, toamnele sunt mai degraba veri tarzii, iar iernile saracacioase, ca si o pedeapsa pentru rautatea unor oameni care se pare ca nu merita sa se bucure de puritatea fulgilor. Ei bine, in acest an, Dumnezeu a ales sa ne bucure o data in plus: cu mic cu mare privim tacuti, pe fereastra, dansul miraculos si splendid al zapezii.

Da, la Humor ninge dumnezeieste. Peisajul, desprins dintr-un tablou al altor vremuri, respira calm sub puful moale. Pe o asa vreme, nu putem sta indiferenti: cei mai mici dintre noi, injgheaba nerabdatori sania si aluneca spre incantarea celor mai mari, care privesc cu sufletul reintors la varsta de aur. Batranii, cu dureri de spate si cu manusi crosetate demult, cu caciuli de blana mari, ies sfiosi sa se bucure inca o data de iarna.

Si pentru ca in scurt timp vor sosi si sarbatorile, toti ne dorim sa daruim din bagajul Mosului (pe care it pregatim de ceva timp, doar avem un an la dispozitie) cat mai multe surprize: cele mai multe dintre ele se gasesc stilat aranjate in vitrine, cu sclipiciul si stralucirea de sarbatoare; altele insa, astepata tacute in sufletul nostru ziua in care Daruim ce avem mai de pret. Si minunea nu intarzaie sa apara: darul oferit nu ne saraceste, nu ne lasa fara el, ci dimpotriva sporeste, spre bucuria cat mai multora.

Sub stresinile tacute, la tara, acolo uncle, vorba poetului “s-a nascut vesnicia”, sagetile de gheata picura, la amiaza, stropi de viata. Gospodinele deshid rafturile pline de pungi cu faina, strang ouale pentru cozonac, ascund prin locuri nebanuite cadourile visate de cei dragi. Cozonacii vor fi, nu peste mult timp pe masa, aburinzi, langa o ceasca de lapte fierbinte. Colinde rasuna in case, ca un legamant intre pamant si cer.

 

La oras, unde oamenii grabiti prin traficul infernal, uita sa asculte fosnetul ninsorii, colindul, bradul si Sarbatoarea au devenit mai degraba comerciale. Sta in putinta fiecaruia sa faca din Craciun si Anul Nou un eveniment special, de trait mai mult cu inima. Magazinele se intrec in decoratiuni din cele mai frumoase. Noaptea insa, orasul este ca un fel de rege incoronat: pe langa zapada, miile de becuri multicolore lumineaza feeric peste lume. E o colinda de lumina ce se canta pentru preamarire, pentru speranta. E o rugaciune de multumire pentru tot. Cine cauta calmul inceputurilor de lume se cuibareste din nou pe soba bunicilor sau se plimba alene pe uliti troienite. Cine vrea forfota si nou merge in orase, la cafenele in care miroase a scortisoara si pe strazi impodobite cu ghirlande .

    Iti doresc sa faci alegerea potrivita sufletului tau . lar daca, din unele pricini nu ajungi unde iti doresti, fa o calatorie imaginara, cu un album de fotografii. Rasfoieste curajos sertarele si cauta felicitarile si urarile din anii trecuti. Sau, mai bine, fa o plimbare pana la librarie, cumpara felicitarile de sarbatoare si nu ezita: trimite la toti cunoscutii, fara sa faci diferenta. Nici nu ai idee cat de mult bucura o urare adevarata, nu una virtuala, scrisa in graba pe un monitor lipsit de viata. Bucura si vei avea bucurii! Daruieste si vei primi! Zambeste si vei simti magia . Poate darul nu ti se va intoarce in aceeasi zi, dar ai incredere! Va veni, poate, cand te astepti mai putin.

Asa ca, casele, deschide portile Ajunului, deschide portile raiului din inima ta si lasa Nasterea Mantuitorului sa te tamaduiasca. In tot acest peisaj, rugaciunea sa iti fie colinda, miros de tamaie ce se ridica din ieslea sufletului tau pentru Regele lumii. Sarbatori binecuvantate!

    Stiu ca mi-am propus ca pe acest blog sa scriu doar despre chestii importante, sa fiu impartial si obiectiv… dar, cum peste tot trebuie sa existe un dar…. ideea e ca atunci cand aud cuvantul blog, deja ma gandesc la chestii sentimentale, povesti de dragoste si alte minuni de genul…. in fine, sa incep relatarea de azi…

Eram azi de dimineata in trenul care ma aduce de acasa la locul de munca, adica de la Humor la Suceava (acceleratul 1578 Timisoara-Iasi… cine stie cunoaste, si care daca tot veni vorba si-a modificat mersul incepand din data de 9 ale lunii, anul curent).. si intamplarea face sa gasesc un loc liber intr-un compartiment de clasa I langa o stimabila domnisoara ce calatorea si ea ca tot omu.. si care daca tot veni vorba, mai si atipea cu mp3-playeru in urechi… ca deh, asa-i la moda… Acuma si cu moda asta, in cele ce urmeaza… Buun, la un moment dat domnisorica se trezeste, dar nu oricum… ci o trezire din aia ca-n Printesa Adormita… parca dormise secole la rand si acuma vazand ca trece timpu si nu mai vine nici un print s-o salveze… se hotaraste intr-un tarziu sa nu mai faca mofturi si sa se scoale singura.. (pesemne ca-si facea somnul de frumusete :P)

Asaaa… si una alta, trenu zboara, asijderea si timpul… la un moment dat intra un tip un comartiment… cineva, o cunostinta comuna si mie si domnisoarei respective, dar care pana atunci calatorise intr-un compartiment alaturat… Asa cum e si firesc cand oamenii se aduna .. discutia si vorbaria goala isi iteste si ea capul dragalas… Si, din vorba in vorba, ajunge si subsemnatul sa ia la cunostinta de numele celei care ne onora cu prezenta.. si asa aflu ca o cheama Maricica (ce mai nume… dar asta e numai o mica impresie personala- mea culpa :P)  si ca e Studenta (da ati citit bine studenta cu S mare..) la Iesi… la nush ce facultate de care nu am auzit in viata mea si in primu an… (mmm, deci boboaca proaspata pentru un batran ca mine… :P).

Intre timp, trenu zboara in continuare…peste munti si vai (mi-a amintit de o cantare celebra pe vremea lu’ Impuscatu’… si nu numai.. da, ati ghicit era Trenule, masina mica…;;)  .. de asemenea si vorbele zboara si mai repede si din una alta… veni vorba de tinuta vestimentara a stimabilei in cauza… sa spunem in paranteza ca domnisoara nu era urata, as putea spune chiar ca era frumusica… doar ca avea un nas putin cam incomod si care o scotea in evidenta, chiar fara ca ea sa vrea asta, gata, am inchis si paranteza….

Ei si tinuta ei se compunea numai din piese intunecate gen negru si brun inchis… si care o facea sa para ca i-a murit pisica de-alaltaieri (repet, asta e numai parerea mea) tinuta dupa care nu ma prea dau eu in vant … chiar sa fie pe un corp superb ca cel al fotomedelului Heidi Klum. O alta remarca pe care tin neaparat sa o fac e aceea referitoare la pantaloni, si tin sa precizez ca Ea purta o pereche de blugi super-stramti(da, recunosc  astia starnes instincte animalice in oice om normal)… si cu ocazia asta cred ca purta si lenjerie tanga :P… oricum asortati intr-un mod nu tocmai fericit cu nist cizme marinii gem cow-boy(sau mai bine zis cow-girl..) .Aaaa… si era sa uit, totul completat de un machiaj dintr-acela negru gen rockerita, dar nu prea reusit… in fine, intentia conteaza

Ei si in momentul acela, nush ce mi-a casunat mie… de am intrebat-o de ce tine asa de mult la acest negru absolut…. la care dumneaiei… cuma sa va vad daca ghiciti ce mi-a raspuns… sta ea putin pe ganduri, dupa care o tranteste zicand..”Pai, cred ca asa e la moda”…

Deh… ce sa-i faci, moda asta, bat-o vina… eu incerc atunci sa-i expun o opinie personala cat mai elaborata zicand “Pai, bine, si daca unui tampit (a se citi tampite) i-a trasnit prin cap sa poarte numa negru ca asa ii zicea lui piticu de pe creier si asa ii placea la muschiu’ lui  atunci inseamna ca si noi toti tre’ sa ne aruncam dupa el… doar pentru ca ala a avut putin stil si putina mai multa putere de convingere decat multi dintre noi???”… ce credeti ca a raspuns stimabila la o asemenea intrebare… N-I-M-I-C !!! nimic, oameni buni… a ramas masca la simplul fapt ca cineva isi putea pune problema si altfel….

Acum, stimabili colegi, va invit sa cugetati si voi la asta si dac aveti o parere cat de mica va invit s-o spuneti deschis … nu ma supar… dimpotriva, poate e lumea asta desteapta si is io mai prost de felu meu (ca deh, mi-s moldovean de felu’ meu… ba mai rau, sunt bucovinean..)… si cu asta va multumesc pentru atentie si stept deschis pareri si critici…

P.S. No offence pentru domnisoara respectiva, dar nu am facut asta ca sa-mi bat joc de ea… ci doar ca sa subliniez cat de nebuna poate fi lumea asta

Acesta este inceputul… l-am denumit Timpuri Noi …. de ce oare??? … nici eu nu stiu prea bine de ce … poate doar pentru ca-mi place cum suna(sic!)… sau pentru ca intr-adevar are loc o schimbare in viata mea(sau ,ma rog, mai multe…) . Dupa cum spuneam mai sus, nici eu nu stiu prea bine ce se intampla cu mine,… am in minte un valmasag de ganduri si idei noi, pe care nicioadata nu mi le-a mai debitat piticu’ de pe creier… in asa fel incat nici coerenta prea mare nu am in ceea ce scriu, tocmai pentru ca totul mi se invarte foarte repede in minte si pana scriu ceva apare altceva in cap, si pana termin de tastat, aceea idee se pierde in valuri… in fine, promit ca pe viitor sa fiu mai organizat… si sa scriu ceea ce simt pe intel;esul tuturor… Aaaa, era sa si uit, mi-am deschis blog si pentru ca am auzit cum ca asa ar fi la moda acuma (cica asa zice lumea…) .

Buunn, acuma sa incep cu multumirileeee… pai in primul rand multumesc lui Dumnezeu pentru ca am ajuns sa scriu aceste randuri, multumesc familiei , prietenilor si multor multor alti oameni mai mult sau mai putin cunoscuti… n- sa-i pomenesc pe toti acuma(nu de alta da’ nici pe pomelnicu de la biserica nu trec toti mortii si vii…ca altfel ar dura slujba toata ziua :P, inchidem paranteza) .

Daarr… totusi exista un DAR… daca ar fi sa multumesc cuiva pentru ideea acestui blog, atunci cel mai mult trebuie sa ii multumesc Ralucai, fosta mea colega draga din fosta 12A…. actualmente jurnalista in devenire… caci datorita blogului ei… si datorita manierei de expunere de pe acel blog… am ajuns la convingerea ca, daca am ceva de spus, cel mai bine ar fi sa o fac aici…

Buunn, cred ca v-am plictisit destul pentru azi… ne mai vedem si maine sau poimanie… sau vorba unui bun amic… ne-om vedea cand ne-om intalni…